Din fericire, pedagogia Montessori nu este rezervată doar pentru școală și grădiniță, se poate aplica foarte bine și acasă. Montessori acasă se bazează pe aceleași principii adoptate la școală. Se axează în principal pe dezvoltarea autonomiei, creativității și încrederii în sine.
Drept urmare, cum am putea noi, ca părinți să aplicăm această pedagogie în viața de zi cu zi? Pedagogia Montessori este cunoscută pentru faptul că pune la dispoziția copiilor material drept suport pentru dezvoltarea inteligenței acestora, îi pregătește pentru viață, însă, în principal, este o stare de spirit, o atitudine binevenită. Copilul nu este considerat o ființă ce urmează să fie modelată ci o persoană întreagă. Este vorba despre respectarea ritmului și caracterului copilului, de a-i acorda încredere și de a-l lăsa să facă alegeri.
Până la șase ani, spiritul absorbant. Acesta începe prin crearea unui mediu montessorian adaptat vârstei copilului. Între 0-6 ani copilul este sensibil la tot ce îl înconjoară, se construiește în raport cu ceea ce îi oferim și ceea ce îi refuzăm. Este ceea ce poartă numele de spirit absorbant. Este vorba despre organizarea unui cadru favorabil în care copilul, chiar dacă este însoțit, să fie liber în mișcări pentru a-și putea lărgi limitele într-un mod progresiv. Acest lucru se traduce printr-un pat fără gratii. Scările nu vor fi prezentate drept ceva interzis, trebuie să petrecem timp cu copilul, să îl învățăm cu răbdare să urce și să coboare scările. Orice loc din casă poate fi ideal pentru a învăța ceva.
Activități la îndemâna tuturor. Între 2-8 luni părinții pot face cu copiii diferite activități. sticle senzoriale, diferite ingrediente, din ce în ce mai fine sau fluide (orez, apă), ideale pentru dezvoltarea motricității copilului. Copilul va exersa autonom odată ce activitatea i-a fost prezentată. Este important ca în timp ce se joacă să nu intervenim nici fizic, nici oral. Noi ca părinți avem tendința să comentăm, să judecăm. Cel mai bine este să stăm lângă copil și să îl observăm, să îl susținem, să îl încurajăm. Acest tip de activități îl vor determina pe copil să încerce să își imite părintele prin intermediul unor gesturi simple și structurate. Un pas sigur către autonomie și independență. Spre exemplu, dă-i copilului o pereche de pantaloni elastici și lasă-l să încerce să se îmbrace singur.
Nu îi lua jucării care presupun apăsarea unui buton și atât ci jucării menite să îl ajute să se concentreze mai mult de două secunde.
