Minciunile copiilor reprezintă o etapă normală în viața lor. De ce mint copiii? De la ce vârstă încep să mintă? Vă spunem totul chiar acum.
Fără minciuni înainte de 7 ani. Încă de când încep să vorbească, copiii folosesc cuvintele pentru a transforma realitatea după bunul lor plac. Însă fără intenția voluntară de a minți sau de a înșela. Micuții, în realitate, confundă adevăratul și falsul, realitatea și visul. La o vârstă mai mică este vorba mai degrabă de fabulații decât de minciuni. Celebrul nu eu înseamnă de fapt că nu a făcut acel lucru intenționat. Odată cu trecerea timpului vine momentul în care copilul reușește să distingă adevăratul de fals, lumea reală de cea imaginară. Spre vârsta de 5-6 ani copilul înțelege că poate disimula, nega sau să travestească adevărul. Spre această vârstă este capabil să mintă însă nu mai devreme.
Copilul minte deoarece îi este teamă că va fi pedepsit. Copiii mici nu știu minți sau cel puțin nu sunt conștienți de faptul că mint. Noi, adulții suntem cei care îi învățăm de fapt să mintă, făcându-i să se teamă că vor fi pedepsiți dacă spun adevărul. Cum reacționăm când ne dăm seama că începe să mintă? În loc să îl pedepsești, dă-i șansa să mărturisească. Ești sigur că nu tu ai spart paharul? Dacă recunoaște, felicită-l. Câștigă-i încrederea și încearcă să eviți să îl pedepsești. Fapta recunoscută este pe jumătate iertată, nu-i așa?
O minciună sau plăcerea de a-și imagina. Minciuna poate fi și o creație artistică. Asta deoarece copilul nu minte, ci fabulează, își imaginează lucruri. Micuții trăiesc într-o lume imaginară, populată de dragoni și zâne. Această facultate de a inventa este esențială pentru dezvoltarea sa psihică și și indispensabilă pentru a se construi.
Copilul minte pentru a se valoriza. Copilul spune că și-a petrecut ziua cu Superman și l-a ajutat să învingă răufăcătorii, că tata joacă fotbal și că îl cunoaște pe Ronaldo. Nu trebuie să te îngrijorezi, sunt minciuni inofensive din dorința de a fi celebru, mai puternic și mai frumos decât este.
Copilul minte deoarece realitatea este mult prea dură de spus. Unele emoții sunt greu de exprimat, copiii au nevoie de universul lor personal pentru a se transpune, nu pot face fața unei realități dure uneori. Există copiii care spun că au o mulțime de prieteni când ei la școală se joacă singuri, că locuința lor este în renovare doar să nu vină nimeni la ei deoarece au o locuință modestă. Tu ca părinte trebuie să fii un model pentru copil, să nu te prindă cu minciuna, trebuie să comunici cu el să vezi de ce are tendința să mintă.
