Bipolaritatea reprezintă o tulburare mentală care afectează un număr destul de mare de adulți. Dar în cazul copiilor? Există copii bipolari?
Ce este bipolaritatea?
Bipolaritatea reprezintă o tulburare mentală caracterizată printr-o alternanță a fazelor de depresie și de manie sau de euforie. Fiecare poate dura mai multe zile, chiar câteva săptămâni înainte ca moralul să se schimbe din nou și să intre într-o altă fază, însă cei doi poli pot fi prezenți și simultan.
Un copil poate fi bipolar?
La fel ca adulții, și copiii pot fi afectați de tulburări bipolare. Cu toate acestea, în cazul copiilor simptomele pot fi identificate mult mai greu, diagnosticul este mai complicat. În realitate, copiii au parte de numeroase oscilații în ceea ce privește moralul și unele semne (precum mania) pot fi considerate un proces normal în dezvoltarea acestora de specialiști și de părinți. Trebuie să adăugăm și faptul că unele simptome pot indica alte probleme precum stresul sau traumatisme.
Semnele de bipolaritate la copil. La copil, tulburarea bipolară se manifestă prin crize de furie explozive, o irascibilitate profundă și persistentă, comportamente violente, momente de euforie…în timpul episoadelor depresive se întâmplă ca un copil să sufere de insomnie sau de hipersomnie, să treacă prin episoade de tristețe și de devalorizare, să aibă un comportament straniu, neobișnuit, să fie total dezinteresat în ceea ce privește unele activități care înainte îi făceau plăcere, să îi fie greu să se concentreze sau să gândească, să aibă sentimente de culpabilitate, să fie mai agitat sau obosit, să aibă gânduri sinucigașe sau fluctuații de greutate.
Ce putem face în cazul în care copilul este diagnosticat drept bipolar? Odată diagnosticul stabilit de un medic de specialitate, bipolaritatea va fi tratată cu medicamente. O combinație de medicamente va fi propusă pentru a trata aceste simptome însă medicul poate va fi nevoit să încerce mai multe tratamente înainte de-l găsi pe cel care corespunde copilului.
Psihoterapia este în egală măsură necesară în cazul bipolarității. Nu doar pentru a-l ajuta pe copil să își accepte afecțiunea ci și pentru a-l ajuta să gestioneze mai bine stările de stres și relațiile cu ceilalți.
