Continuăm ceea ce am început în urmă cu puțină vreme, și anume, ideea de a repovesti/reformula și ilustra câteva povești din seria „Povești nemuritoare”.
Mai jos redăm textul celei de a doua – varianta ilustrată putând fi descărcată aici: mica-antilopa.pdf (257 downloads)
„Mica antilopă
Poveste africană
La marginea junglei rătăcea o turmă de animale. Nu găseau apă nicăieri și le era foarte sete. Alergau, cercetau, dar nu vedeau nici un râu sau un izvor. În cele din urmă, au hotărât să sape o fântână.
Leul se opri în mijlocul nisipului și începu să sape pământul cu puternicele sale labe. Dar, în scurtă vreme, obosi și cedă locul elefantului. Tot atât de repede obosi și elefantul. Atunci veni la rând girafa, rinocerul și celelalte animale.
Veni și rândul micuței antilope. Cu picioarele sale subțiri aruncă nisipul și deodată țâșni apă. Tocmai întinse gura să bea, când, se repeziră asupra ei toate animalele. O împinseră departe de izvor. Animalele băură toată apa. Pentru mica antilopă nu rămase nici o picătură.
Așa se întâmplă uneori între animale: nimeni nu împarte.”
One comment