imagine articol
imagine articol

E corpul meu! Eu decid! – mică recenzie cu autosugestie

Zilele trecute am primit cu împrumut cartea „E corpul meu! Eu decid!” scrisă de Jayneen Sanders

și ilustrată de Anna Hancock.

 

Ce m-a impresionat:

 

În primul rând este o carte de dezvoltare personală pentru cei mici – dar citindu-i recomandările de la începutul și de la finalul cărții, este și pentru părinți, bunici, bone – este o carte care ne dezvoltă și pe noi, împreună cu ei.

 

În al doilea rând, este o carte actuală,

– care te face să empatizezi, punând acele întrebări care ajută să „te pui în papucii” altcuiva sau ai propriului trecut;

– care deschide dialoguri, nu doar cu celălalt, dar mai ales cu sine („Tu cu cine poți vorbi despre sentimentele tale?” sau „Tu când nu te simți în siguranță?”)

– care te face să conștientizezi care sunt semnalele somatice de alarmă (gol în stomac, transpirație, tremurături, etc.), ajutând ascultarea propriului instinct;

– care învață despre ceea ce este rețeaua de siguranță, spațiul personal, zonele intime și diferența secret-surpriză.

 

În al treilea rând, toate aceste concepte au fost adunate într-o carte ușor de citit (scrisul este suficient – calitativ și cantitativ, ajutat de frumoasele ilustrații). Ele sunt ABC-ul care conduc la o dezvoltare în siguranță.

 

În ultimul rând, această carte m-a condus la o autosugestie.

Unul dintre exercițiile propuse în carte, este acela de a realiza rețeaua de siguranță în urma căruia am constatat că:

1. copii își pun aproape întotdeauna în aceasta rețea părinții

2. noi, părinții, nu îi punem pe copii în aceasta rețea (mai ales dacă ei sunt mici)

Dacă punctul 1 este logic și ne-ar îngrijora dacă el nu s-ar întâmpla, de ce credem că punctul 2 nu aduce oarecum același sentiment copiilor noștri?

Cum am putea să îi învățăm încrederea în ei și în noi, dacă nu îi includem în rețelele noastre de încredere?

Uneori, a nu include pe cineva în rețeaua de siguranță/încredere a însemnat a proteja, a nu împovăra. Dar dacă așteptăm reciprocitate în ceea ce privește relația de încredere, trebuie să fim noi un model – respectându-le nivelul de înțelegere cognitivă și emoțională.

 

Așadar, după ce am citit această carte am învățat că vârsta nu este adevăratul factor pentru care nu avem încredere.

Nici vârsta lor – a copiilor noștri, nici vârsta noastră… iar rețeaua de siguranță se construiește prin încredere.

exemplu carte
exemplu carte
Facebook Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Sari la bara de unelte