Vă plac cărțile?
Vă plac cărțile?

Vă plac cărțile?

Cunosc puțini copii care iubesc cărțile. De multe ori aud părinți spunând despre copii lor că nu le place să citească, fără a putea spune exact de ce anume se întâmplă acest lucru.
Motivele adulților de a citi sunt diferite față de cele ale unui copil. De exemplu, dacă vom întreba un adult de ce citește, cele mai probabile răspunsuri ar fi:

  • pentru că este un mod de relaxare

După o zi dificilă, încărcată și lungă de muncă, a avea timpul și dispoziția necesară pentru a citi este o activitate recomandată – măcar la nivel de dorință, dacă realitatea nu ne permite. Cu alte cuvinte, „a citi” corespunde unei imagini în care noi, adulții, stăm într-un frumos și confortabil fotoliu așezat strategic lângă o fereastră, alături de o cană de ceai și savurând ideile citite într-o mare de liniște, etc. Așadar, „a citi” = nevoia de confort, estetică, auto-dezvoltare, transcendență.
Pe măsură ce copiii cresc, este posibil să-i auzim și pe ei invocand acest motiv, dar dacă ne gândim la grupe de vârste mai mici (7-14 ani), acest motiv nu va funcționa pentru ei. Cel mai probabil, îndemnul „mai bine mergi să citești o carte”, va fi văzut ca o pedeapsă sau ca o mare pierdere de timp.

  • pentru că pot afla lucruri noi și interesante

Acest motiv, din punct de vedere al unui adult, devine propulsor al citirii în măsura în care materialul de citit corespunde mediului profesional în care el activează sau pe care ar vrea sa îl acceseze. Aici, „a citi” = nevoi cognitive și de stimă de sine.
Din punctul de vedere al școlarului, cărțile trebuie să fie autentic adecvate propriilor lor interese. Ei vor afla lucruri noi și interesante din 1001 alte medii/surse, așadar o carte are de „luptat” dacă vrea sa le atragă și menține interesul.

  • pentru că și prietenul meu a citit cartea X

În cazul participanților la diferite cercuri/cluburi sau alte activități sociale, a avea teme de discuție comune, pe baza unei cărți, este o practică obișnuită. „A citi” = nevoi de socializare îmbinate cu cele de dezvoltare a stimei de sine.
Ţinând cont de faptul că în majoritatea cazurilor copii nu participă la astfel de întruniri sociale, a citi o carte doar pentru că prietenul/prietena X a recomandat-o/împrumutat-o are valențe doar de a satisface nevoia de a simți că face parte dintr-un grup de prieteni la școală sau la joacă.

Așa cum se observă, cele trei motive menționate mai sus urmează modelul de explicație a piramidei motivațiilor lui Maslow.

Vă plac cărțile?
Vă plac cărțile?

Atunci când vorbim despre motivația copiilor de a citi o carte, trebuie să avem în vedere că aceasta se dezvoltă în raport cu vârsta (un adult este altfel motivat de a citi/invăța față de un adolecent sau un elev), dar și cu mediul său social și afectiv (favorizant sau nu).

Cu alte cuvinte, o carte, poate deveni:

  • la început, o nevoie fiziologică (un obiect necesar la joaca, la dezvoltarea psihomotricitătii fine prin faptul că dă pagina, etc.);
  • apoi, devine o pârghie în a stabili ritualuri (cartea înainte de culcare), de a dezvolta premisele curiozității, comunicării, dezvoltării cunoştințelor și a sentimentelor de siguranță și apartenență;
  • odată cu dezvoltarea aptitudinii de a citi, cartea devine un subiect de discuție, un act de comunicare formală (la școală) și informală (în grupul de prieteni, în familie);
  • o unealtă în dezvoltarea personală și profesională în viața de adult, trecând prin celelalte stadii ale motivației de a citi.

În încheiere, indiferent dacă suntem mai mult sau mai puțin pasionați de cărți, atunci când citim împreună cu cineva drag, toate cărțile par mai frumoase, mai haioase sau poate mai ridicole, lăsându-ne să ne creăm amintiri și obiceiuri ce pot fi povestite și preluate de generațiile viitoare.

Facebook Comments

2 comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Sari la bara de unelte