Cunosc puțini copii care iubesc cărțile. De multe ori aud părinți spunând despre copii lor că nu le place să citească, fără a putea spune exact de ce anume se întâmplă acest lucru.
Motivele adulților de a citi sunt diferite față de cele ale unui copil. De exemplu, dacă vom întreba un adult de ce citește, cele mai probabile răspunsuri ar fi:
- pentru că este un mod de relaxare
După o zi dificilă, încărcată și lungă de muncă, a avea timpul și dispoziția necesară pentru a citi este o activitate recomandată – măcar la nivel de dorință, dacă realitatea nu ne permite. Cu alte cuvinte, „a citi” corespunde unei imagini în care noi, adulții, stăm într-un frumos și confortabil fotoliu așezat strategic lângă o fereastră, alături de o cană de ceai și savurând ideile citite într-o mare de liniște, etc. Așadar, „a citi” = nevoia de confort, estetică, auto-dezvoltare, transcendență.
Pe măsură ce copiii cresc, este posibil să-i auzim și pe ei invocand acest motiv, dar dacă ne gândim la grupe de vârste mai mici (7-14 ani), acest motiv nu va funcționa pentru ei. Cel mai probabil, îndemnul „mai bine mergi să citești o carte”, va fi văzut ca o pedeapsă sau ca o mare pierdere de timp.
- pentru că pot afla lucruri noi și interesante
Acest motiv, din punct de vedere al unui adult, devine propulsor al citirii în măsura în care materialul de citit corespunde mediului profesional în care el activează sau pe care ar vrea sa îl acceseze. Aici, „a citi” = nevoi cognitive și de stimă de sine.
Din punctul de vedere al școlarului, cărțile trebuie să fie autentic adecvate propriilor lor interese. Ei vor afla lucruri noi și interesante din 1001 alte medii/surse, așadar o carte are de „luptat” dacă vrea sa le atragă și menține interesul.
- pentru că și prietenul meu a Citeste mai multe
Comentarii Facebook
