Un copil recunoscător este un copil rar, după cum spune proverbul „Recunoștința este floare rară.” Una dintre sarcinile părinților, pe lângă creșterea propriu-zisă a copilului, este educarea lui. Fără oameni educați nu ne putem aștepta la o societate înfloritoare, de succes. Copilul trebuie învățat încă de mic să fie recunoscător pentru ceea ce primește. Cuvintele magice trebuie puse la loc de cinste, folosite des, ca să aibă rezultatele așteptate. Există diverse modalități prin care noi, părinții, putem să ajungem la acest rezultat:
- Spune-i copilului „Mulțumesc!”. Cel mai grăitor exemplu este cel personal. Odată ce îi mulțumești copilului pentru ceea ce face, nu numai că îl bucuri, dar îi și arăți cum trebuie să vorbească. Este un adevăr bine știut că un copil învață mai ales prin imitație, așadar de ce să nu îi oferim o imagine bună?
- Nu-i oferi tot ce își dorește imediat. „Cine nu muncește să nu mănânce!” spune un dicton celebru. Cum ar fi ca noi să primim orice doar dacă batem din palme? Ne-am lăsa pe o ureche, desigur. Același sistem trebuie aplicat și la copii. Deși este greu să pui un copil la muncă, există sarcini pe care acesta le poate îndeplini, mai ales dacă este stimulat. Dacă își dorește un anumit lucru, noi am putea să i-l oferim în schimbul unor sarcini simple precum făcutul temelor, așezatul jucăriilor sau al hăinuțelor.
- Adaugă recunoștința zilnică la programul cotidian. Fă-ți un program zilnic, la care să adaugi un interval de timp alocat confesiunilor de recunoștință de tipul „Azi sunt recunoscător pentru…”. În fiecare zi poți să îți înveți copilul să fie recunoscător pentru faptul că a văzut lumina zilei din nou, pentru faptul că are cu ce se îmbrăca, ce mânca. Dacă te vede pe tine că îți arăți recunoștința, va face și el asemenea!
- Scrie bilețele pe care să scrii „Mulțumesc!”. Gesturile care aduc fericire nu trebuie să fie mari. Putem aduce multă bucurie prin puțin efort. Un astfel de gest este cel de a scrie bilețele. Se iau post-it-uri, se scriu mesaje cu începutul „Mulțumesc pentru…”, și se lipesc peste tot. De la bilețele, copilul ajunge la vorbe. De la vorbe, nu mai e mult până la fapte de recunoștință.
- Explică-i că nu toți copiii o duc la fel de bine financiar. Fiecare părinte face, sau cel puțin ar trebui să facă, eforturi ca să își vadă copilul fericit. Orice părinte bun pune bucuria copilului în prim plan. Este un lucru bine știut că cei mai mulți bani pe care îi câștigă sunt cheltuiți pentru binele puiului. Totuși, poți să îi spui că sunt copii ai căror familii nu își permit luxul de a avea bani mulți. Există familii care își duc traiul de pe o zi pe alta și nu au cum să se descurce altfel. Copilul trebuie să știe că nu toți ceilalți sunt la fel de norocoși, și trebuie să se mulțumească așa cum este.
Un copil recunoscător nu este greu de format. Gesturile prezentate mai sus sunt micuțe, dar contează enorm. Bucuria vine odată cu fapte micuțe, care cresc starea de spirit. Educația copilului se bazează în mod deosebit pe puterea exemplului personal. Odată ce noi, ca adulți, punem în practică cele scrise mai sus, copiii nu vor face altceva decât să ne urmeze. Să le fim, așadar, un exemplu elocvent, să fim recunoscători pentru ce avem noi înșine. Nu uitați, schimbarea începe cu noi!
