„Nu mai plânge!” este o poruncă destul de folosită în calitate de părinte, mai ales când simți că explodezi. Sunt momente în care simți că îți vine să îți iei lumea în cap, să fugi undeva pentru a lua o pauză când copilul plânge neconsolat. Nu, nu îmi spuneți că nu ați pățit asta niciodată. Nu, nu îmi spuneți că sunteți mamele perfecte. Nu îmi spuneți că sunteți cei care au o răbdare demnă de călugării tibetani. Orice părinte are cel puțin un moment în care simte că ar vrea o pauză, și asta nu înseamnă că nu ești un părinte bun sau că nu îți iubești copilul
Totuși, un copil plânge pentru că ceva nu e în regulă. Când el face asta, ultimul lucru de care are nevoie este să i se spună: „Nu mai plânge!”. Există alternative pe care le putem folosi în locul celor trei cuvinte, prezentate mai jos:
- Este în regulă să fii trist. Dacă noi conștientizăm faptul că puiul este supărat, empatizăm cu el și acest lucru îi crește starea de spirit.
- Acest lucru este greu pentru tine. Precum adulții, și copiii au propriile greutăți, și ultimul lucru de care au nevoie este lipsa înțelegerii. Cu puțină înțelegere din partea părinților, copiii își revin mult mai ușor și le putem vedea zâmbetele adorabile mai repede.
- Sunt aici, alături de tine. Orice motiv are copilul de a plânge, nu îi este ușor nicicum. Părinții au datoria de a-l susține, indiferent de motivul pentru care nu se află în toane bune.
- Povestește-mi despre asta. Relația dintre copil și părinte trebuie să fie mereu una deschisă, bazată pe încredere reciprocă. Pentru a se construi încrederea este nevoie de comunicare, provenită atât de la părinți, cât și de la copii.
- Te aud. Plângând, bebelușul în mod special are impresia că nu este ascultat. Citeste mai multe
Comentarii Facebook
