Nu alerga. Nu țipa. Nu te cățăra. Sunt toate aceste interdicții pe care le impunem copiilor necesare?
De ce impunem interdicții?
În momentul în care părinții interzic ceva copiilor se întâmplă, în general, din reflex. Reproduc interdicțiile impuse de proprii lor părinți în copilărie. Sau se tem ca micuțul lor să nu se rănească, să nu cadă din pat spre exemplu sau să nu spargă ceva. Unii părinți interzic astfel unele lucruri deoarece le este teamă ca micuțul lor să nu facă o pagubă sau deoarece le este frică să nu fie judecați de cei din jur. Însă aceste interdicții numeroase nu răspund nevoilor copilului ci mai degrabă nevoilor părinților.
Rolul interdicțiilor
Interdicțiile ar trebui să aibă drept obiectiv:
- asigurarea securității unui copil (spre exemplu: nu mergem pe stradă);
- ajutarea acestuia să aibă relații bune cu ceilalți (spre exemplu, nu lovim sau nu ne adresăm celorlalți țipând);
- învățarea acestuia să respecte mediul înconjurător (spre exemplu, nu aruncăm jucăriile pe jos);
Evită să pui interdicții care nu fac decât să distrugă nevoile de bază ale copilului: nevoia de a se mișca, de a explora, de a-și oferi unele provocări sau de a decide unele lucruri. Când împiedicăm tot timpul un copil să facă ceea ce vrea sau ceea ce vrea să încerce, acesta nu are ocazia să gândească și să ia decizii de unul singur.
Un copil căruia i se impun mai multe interdicții poate avea un comportament dificil, cu crize și plânsete deoarece are parte de frustrări pe care nu le știe exprima.
Înțelege nevoile copilului
Iată câteva interdicții frecvente care scot în evidență anumite nevoi ale copilului:
Nu alerga. Nu țipa. Micuțul învață, prin intermediul acțiunii, explorând și alergând. Are nevoie să se miște și să țipe pentru a elibera tensiunile.
Nu te urca pe pat. Citeste mai multe
