Eu singur- iată care este afirmația triumfătoare pe care părinții o așteaptă de la copiii lor autonomi. O dovadă minunată că au încredere în ei. Iată câteva sfaturi deci pentru a ajunge și voi la Sfântul Graal.
Înainte de toate, ar trebui să lămurim lucrurile. Dacă ai reușit să îl faci pe copil să devină autonom, asta nu înseamnă că trebuie să lași deoparte educația de care ești responsabil. Nu înseamnă că putem fi în sfârșit liniștiți. Nu asta e ideea aici.
Prin autonomia copilului înțelegem o anumită încredere în sine, care îl face pe copil să acționeze singur.
Ințiază-l pas cu pas. Dacă facem la început acest lucruri cu ei, vor ști mai apoi să îl facă și singuri. Reusești să te încalți singur? Super. Asta nu înseamnă însă că trecem direct la adidașii sau tenișii cu șireturi. Pas cu pas și fără presiune.
Nu ezita să dai doi pași înapoi. Să reluăm exemplul pantofilor. Acum micul îngeraș se poate încălța singur. Dar azi ți-a cerut ajutorul, fiind distras de ceva. Nu intra în panică. Nu ezita atunci când trebuie să faci pași înapoi. Chiar dacă știe să facă ceva, asta nu înseamnă că nu mai are nevoie de părinții săi.
Nu îl compara cu alții. Verișorul său de aceeași vârstă, nu cere ajutorul la teme sau la îmbrăcat? Cu siguranță. Copiii sunt diferiți și cea mai mare greșeală este să îi compari între ei. Îi poți provoca blocaje și complexe de inferioritate. De asemenea, ar trebui să ții
cont de un lucru – secretul autonomiei copiilor- compania părinților la început de drum. Și învățarea pas cu pas. Cultivând împreună curiozitatea, acesta va dori cu siguranță să își cultive curiozitatea mai târziu, singur singurel.
Adaptează mediul din jur Citeste mai multe