Ce este frica?
Îmi amintesc de copila mea când era mai micuță, avea teama de foc. Această teamă, a preluat-o de la mine, când sarcina mea avea cam 6 luni. M-am trezit speriată în toiul nopții de o lumină ciudată și miros greu de fum. Eram speriată și îmi era frică. Frică nu pentru mine, ci pentru copilul meu. Mi-a fost frică să nu pățească ceva rău. Mi-a fost frică pentru viața ei. Am trăit o emoție intensă. Un amalgam de gânduri împletite cu o respirație sacadată (parcă alergasem contra cronometru), cu bătăile inimii gata-gata să-mi spargă pieptul. Pe scurt o emoție neplăcută.
Luase foc un chioșc în fața blocului unde locuiam, iar când m-am trezit în gălăgie, sunetele sirenei de la pompieri, m-am speriat, mi-a fost frică, am trăit emoții neplăcute, până la tremuratul corpului din toate încheieturile. Și, după toate aceste traume trăite de mine, la naștere, copila, avea pe frunte un semn ca o flacără. Ceea ce mă speriase pe mine în perioada sarcinii. După un timp flacăra s-a estompat până a dispărut. Iar teama de foc, am discutat-o pe toate părțile până când a reușit să pună mâna pe chibrit și să aprindă focul. Ea nu aprindea focul niciodată când era singură acasă. Asta m-a făcut să mă documentez, să pun întrebări și să cunosc ce este frica.
Și mă voi rezuma doar la aspectele principale din această problematică.
În altă ordine de idei, experimentând situații noi, necunoscute și care au provocat traume emoționale, psihice și fizice, își face simțită prezența frica. Trecând prin aceste experiențe, acel om aflându-se în fața unor situații noi și neprevăzute, se declanșează imaginația într-un sens negativ, dezvoltă fobiile, impresia că nu este capabil să facă ceva anume etc.
Toate aceste traume apar încă din perioada sarcinii mamei. Atunci când mama trăiește emoții, experiențe neplăcute (sperieturi de orice natură, bătăi, căzături etc.), copilul simte și preia absolut toate trăirile mamei. Frica apare când copilul este lăsat singur – teama de abandon – în copilăria mică 0 – 3 ani. Și nu numai, frica apare de la școală, din grupul de prieteni, din familie și din societate, în general.
Conform https://dexonline.ro/definitie/frică:
„frică sf [At: COD. VOR. 6/5 / Pl: (rar) ~ici / E: ns cf ngr φρίϰη]
1 Stare de adâncă neliniște și de tulburare, provocată de un pericol real sau imaginar Si: înfricoșare, teamă.
2 Lipsă de curaj și sentimentul de vulnerabilitate pe care aceasta îl provoacă.
3 Spaimă.”
Conform https://ro.wikipedia.org/wiki/Frică: „frica este un mecanism de supraviețuire ce apare ca răspunsul unui om la o amenințare concretă, de obicei negativă. Frica este legată de anxietate. Aceasta depinde de persoană și poate varia de la prudență la fobie și paranoia. Ea ține de mai multe stări, printre care grija, anxietatea, teroarea, paranoia, oroare, panică.
O frică de o intensitate extremă, persistentă, sesizată de către subiect ca fiind irațională se numește fobie. Fobia este determinată de prezența sau doar anticiparea prezenței unui obiect, a unei vietăți sau a unei situații.
Psihologul american Jerome Kagan susține că la unele persoane frica este înnăscută.”
Ca o concluzie, frica este o emoţie negativă, de intensitate şi durată variabile, care se manifestă cu modificări în organism şi care reflectă atitutdinea omului faţă de realitate. Așa, se amplifică mecanismul de autoapărare și iau naştere actele de eroism sau de laşitate, de agresivitate etc.
Spuneam de actele de eroism. Acte de eroism sau protecție față de cel mai mic decât noi, neajutorat. Acestea apar tot din frică. Dar dispare frica pentru propria persoană și iese la suprafață ceea ce mama natură ne-a dăruit, și anume, instinctul de perpetuare a speciei. Apără-l pe cel mai tânăr să perpetueze specia.
Ce măsuri luăm în aceste situaţii şi cum trecem peste aceste frici?
În primă fază, frica trebuie transformată în rațiune. Adică o conștientizăm.
Apoi vedem dacă este o frică reală sau nu. ”Îmi este frică de foc„ etc.
Următorul pas, este să vorbim despre acea frică. La baza ei, ce traumă se află? Ce a cauzat acea frică? Vorbind despre acea frică, ne eliberăm de ea. Când mă gândesc la acea frică, emoție neplăcută, emoția, se transformă în rațiune sau gând logic. Gândind logic, punând în practică rațiunea, ne eliberăm de partea negativă și ne vindecăm de frică. Cu alte cuvinte, ce anume te sperie la foc? Când îți face rău focul? Dar când îți face bine? Îmi poate fi prieten sau dușman? Eu controlez gândurile și emoțiile. Mi-am amintit de o secvență din filmul Harry Potter, în care fiecare dintre elevi, se confrunta cu cea mai mare frică a lui și în momentul în care lucrul de care îi era frică apărea, elevul trebuia sa îl ridiculizeze. Era secvența în care unuia dintre elevi, îi era frică de paianjeni și când a apărut un paianjen în fața lui, elevul, cu bagheta magică, i-a pus patine cu rotile. Hazul tuturor era pa măsură, sa vezi o arahnidă gigant care încerca să se țină pe cele opt picioare și să nu cadă.
Așadar, bagheta magică este mintea noastră. Bineînțeles, pentru traume mai severe, este bine să consultăm un psiholog, care, prin îndrumarea lui, depășim și controlăm fricile.