Copilul meu debordează de imaginație- ar trebui să îl ajut să o canalizeze?

Unii copii au o capacitate minunată de a se extrage din cotidian, chiar daca uneori, acest lucru poate deveni o povară. Trebui deci să intervenim sau nu în această situație?

Petrece ore întregi sub masă, în cabana sa imaginară, își inventează un prieten imaginar sau visează cu ochii deschiși… această lume paralelă îi este indispensabilă pentru a crește așa cum trebuie. Imaginația se dezvoltă de la cea mai fragedă vârstă.

Pentru a suporta separarea de o persoană sau de un obiect, un bebeluș interiorizează în imaginația sa imagini. Pe acestea le va putea convoca în caz de nevoie pentru a scăpa de frustrare și pentru a se putea securiza. Doar pe la vârsta de 7 ani, vârsta rezonabilului, un copil poate să facă diferența între real și imaginar.

Inventează personaje sau se crede un animal. Dacă un copil alege un rol, va reuși să stăpânească mai bine o situație, rejucând-o în felul său. Dar va exprima în același timp și ceea ce își dorește, ceea ce refuză sau resimte cu adevărat.

Copiii sunt bombardați în fiecare zi cu mesaje contradictorii. Iar creându-și o lume imaginară, va reuși să delimiteze câmpul intimității sale și să își revendice intimitatea. Cu alte cuvinte, mesajul transmis este- sunt cine vreau eu.

Dar în loc să îi spui să înceteze, mai bine ai încerca să îi propui un joc sau o ieșire, activitate care să îi intereseze.

Spune povești sau baliverne. Am mâncat 10 kilograme de bomboane. În acest caz, copiii vor să transmită adulților din jur ceea ce vede din lume sau dorința sa de a sublima realitatea. Să brodeze putin în jurul realității poate să fie o adevărată plăcere pentru copii. Aceștia pot crea juxtapunând imaginarul său realității. În plus vrea să spună cele mai interesante povești pentru a atrage atenția celor din jur. În acest caz nu ar trebui să dramatizați, nici să judecați.

Copilul este în lumea sa și nu îți răspunde sau uită de lucrurile sale. Un lucru foarte valabil pentru copiii care sunt mai visători. Gândurile lor nu sunt deloc afectate de considerente materiale. Aceste momente de retragere sunt indispensabile pentru unii pentru a-și reorganzia psihicul și a asimila anumite informații mai profund și mai durabil. Poate fi vorba și despre un refugiu pentru a se adăposti de realitate, de o angoasă sau de dificultăți. cel mai bine ar fi să îi propui unele activități care să îi facă plăcere să comunice.