Bineinteles ca nu poate realiza cata grija am eu de el si cat de mult imi pasa de ceea ce se intampla in jurul lui. Normal ca inca nu poate sa isi dea seama de cat de multe sunt variantele in care se poate lovi sau chiar rani in timp ce se plimba prin casa.
Pana la el nu am gasit de cuviinta sa imi fac griji de obiectele din casa. Nu prea am acordat un maxim de interes pentru riscurile ce le pot reprezenta obiectele casnice pe care le folosim. Apoi a aparut el …
Casa noastra a devenit pentru el casa parinteasca si astfel locul unde el, copilul, a inceput sa ia contact constient cu lumea din jurul lui, locul in care el trebuie sa se simta ingrijit, in siguranta si iubit. Ca orice copil acest loc este locul unde isi incepe primele explorari, si pune la cale primele expeditii ce culmineaza cu mari descoperiri. Nevoia de a descoperi elementele din jurul lui se poate manifesta prin atingere, vaz, auz si gust, el trecand in revista mediul inconjurator folosind toate aceste simturi pentru a „diagnostica” un obiect.
Casa devine astfel nu doar locul unde doarme, unde se odihneste dupa vreo plimbare prin parc ci si primul loc in care trebuie sa descopere lucruri noi si interesante. Siguranta lui presupune totusi cateva reguli clare pe care le poate intelege ca si grija din partea noastra, a parintilor.
Pentru a-mi da seama prin ce poate trece copilul meu, a trebuit sa ma cobor la inaltimea lui si sa imi dau seama ce anume il poate atrage de acolo, din punctul lui de vedere. Normal, el nu poate vedea un cutit pe masa insa daca am un scaun aproape de masa se poate urca pe scaun pentru a vedea si acel cutit. Astfel am luat Citeste mai multe
