Părinții sunt cel mai bun model pentru copii încă de la cele mai mici vârste. Și din acest motiv, părinții ar trebui să încerce să își rezolve conflictele sau disputele departe de ei sau cât mai civilizat și pacifist.
În caz contrar, vei învăța copilul din păcate, ceea ce înseamnă violența, agresiunea și teama pentru a se face înțeles.
Deci certurile părinților pot să aibă repercusiuni grave asupra dezvoltării emoționale a copiilor. Relația de cuplu trebuie să fie una matură, un model, chiar dacă în casă pot să existe uneori unele dezacorduri sau dispute.
Dar uneori se întâmplă să uităm de prezența copiilor în casă și să ne certăm cam violent. Iar disputele, fie ele verbale sau psihice, fac parte din violența domestică.
În general, certurile au repercusiuni asupra diferitelor aspecte ale vieții unui copil. Iată câteva dintre ele.
Repercusiuni fizice. În primul rând consecințele certurilor dintre părinți sunt fizice Aici intră:
- un retard în creștere și dezvoltare.
- probleme cu somnul.
- probleme alimentare.
- simptome ale unor boli psihosomatice.
Repercusiunile emoționale. Dacă părinții nu constituie un bun model pentru copii lor, acesta va avea dificultăți în a înțelege emoțiile. Nu va ști cum să facă față frustrărilor, nici mâniei și va apela la agresiune pentru a se exprima.
Deci va fi violent și față de sine însuși și față de cei din jur. Dar se poate închide în același timp în sine și deveni anxios sau paralizat de teamă.
Repercusiuni sociale. Unui copil care crește alături de părinți care se ceartă mereu, îi vor lipsi instrumentele pentru a comunica eficient și pentru a crea relații. Acest lucru se datorează unei frici de a nu trece cumva din nou printr-o experiență traumatizantă asociată cu o amintire din copilărie.
Este probabil ca în același timp, copilul să dezvolte o lipsă de empatie și comportamente delincvente.
Repercusiuni cognitive. În mod general, copiii care asista la certurile părinților au probleme legate de concentrare, un lucru care îi afectează la grădiniță și mai târziu la școală, parcursul lor academic, cu alte cuvinte.
De altfel, este posibil ca acesta să prezinte și un comportament disociativ. Este vorba despre un fel de mecanism de apărare prin care încearcă să se depărteze de realitate pentru a minimiza un conflict sau stresul.
Repercusiuni cu privire la stima de sine. Un copil care crește înconjurat doar de certui sau conflicte va ajunge la concluzia că el este responsabil sau vinovat de actele de violență.
Deci în calitate de părinți ar trebui să încercăm să ne asumăm responsabilitatea și să ne asumăm propriile acte cât mai bine cu putință. Totul se poate rezolva cu multă iubire.
